Un informatician la Oxford

„Succesul este suma unor eforturi mici, repetate zi de zi.”
Robert Collier

R: În primul rând, felicitări pentru admiterea la Facultatea de informatică la o universitate de mare prestigiu internaţional, Oxford. Îţi mulţumesc foarte mult pentru felicitări şi pentru invitaţia de a acorda un interviu! R: Te-ai putea prezenta în câteva cuvinte cititorilor noştri? Sunt elev în clasa a XII-a B, sunt pasionat de chitară, literatură şi tehnică, îmi plac ieşirile în natură şi dezbaterile academice. R: Cum ai reuşit să intri în contact cu cei de la Oxford şi care au fost paşii admiterii? Procesul de admitere, fie ca vorbim despre University din Oxford ori despre orice altă universitate britanică, este unic şi centralizat. Pe scurt, un absolvent de liceu care îşi doreşte să studieze în Marea Britanie poate alege să aplice pentru maximum cinci cursuri în cadrul a diferite instituţii pe baza unei scrisori de motivaţie, a unei recomandări din partea unui profesor şi a altor date despre sistemul educaţional urmat. Unele universităţi, printre care şi Universitatea din Oxford, aleg să adauge un test de aptitudini şi un interviu la procesul de selecţie, astfel că pentru a ajunge să primesc o ofertă de studiu din partea lor, a trebuit sa trec de un test de matematică şi să particip la trei interviuri cu profesori de informatică de acolo. Toate acestea au reprezentat experienţe unice şi de pe urma cărora am descoperit cât de mult îmi apreciez profesorii pentru munca pe care o depun în ciuda unui sistem care suferă de suficient de multe deficienţe. În cadrul evaluării au contat prea puţin formulele ori algoritmii învăţaţi pe de rost, cât entuziasmul şi abilitatea de a răspunde în faţa unor situaţii neîntâlnite în trecut, iar pentru acestea le mulţumesc celor care m-au educat de-a lungul anilor.

R: Ce înseamnă informatica pentru tine? Ce presupune performanţa în acest domeniu?

Informatica este, în primul rând, unul dintre hobby-urile mele; îmi place să îmi petrec timpul liber citind şi experimentând în domeniu şi cred că cel mai mult mă pasionează faptul că informatica îmi permite să construiesc. E o pasiune venită încă din copilărie cred; dintotdeauna mi-au plăcut puzzle-urile şi lego-ul şi din momentul în care am aflat cum pot scrie o scurtă aplicaţie care să afişeze caractere pe ecran, am continuat să învăţ la îndrumarea domnilor profesori şi să îmi dezvolt pasiunea.

Cât despre performanţă, nu ştiu cât sunt în măsură să vorbesc despre ea; sunt mulţi alţii cei care au obţinut performanţă în informatică, inclusiv printre colegii noştri de liceu. Din experienţa mea de până acum, performanţa în informatică are la bază un antrenament foarte riguros şi care nu se opreşte niciodată; e un domeniu în continuă schimbare (multe dintre regulile de acum câţiva ani sunt invalidate în prezent) şi tocmai de aceea doar cei dispuşi să lucreze constant sunt cei care ajung să fie remarcaţi. Bănuiesc că e similar oricărui alt domeniu tehnic, poate cu diferenţa că pentru a fi un bun informatician e necesar, ca pe lângă muncă, inteligenţă şi spirit practic, să adaugi şi puţină fantezie.

R: Ce crezi că te-a făcut remarcat printre sutele de aplicanţi? Ce ai tu în plus?

Mi-e greu să spun ce au văzut cei de acolo în plus în cazul meu; pot să bănuiesc că am obţinut un scor peste medie la testul de matematică şi că echipele de profesori care m-au intervievat au fost mulţumite de modul în care am abordat întrebările propuse. Şi cred că nu sunt departe de adevăr dacă afirm aceasta, întrucât ştiu că pentru ei contează, mai presus de sistemul din care provii, de notele de la şcoală ori de profilul psihologic, modul în care dovedeşti că eşti compatibil cu modul în care ei fac şcoală.

R: Studiatul în străinătate a fost un scop sau o recompensă pentru munca depusă?

O recompensă cu siguranţă nu pot spune că a fost; contrar miturilor cultivate în media, sunt foarte rare cazurile în care o instituţie de învăţământ de prestigiu caută să invite elevi drept recunoaştere a muncii lor; sigur, se întâmplă, dar doar în cazul celor cu adevărat merituoşi.

În cazul meu, trebuie să recunosc că mi-am propus dintotdeauna să încerc să studiez în străinătate. Faptul că nu am ştiut neapărat unde de la început, demonstrează poate o educaţie defectuoasă care ne încurajează pe noi, generaţia tânără, să fugim cât mai departe de România. Am conştientizat mai târziu adevăratele avantaje pe care le presupune studiul în cadrul unei universităţi cu tradiţie, cu profesori dedicaţi şi pregătiţi într-un sistem care le recunoaşte meritele, şi care beneficiază de resursele materiale necesare îndeplinirii unui act educaţional performant.

R: Câte sacrificii a presupus această admitere? Care sunt acestea?

Cred că sacrificii e un termen puţin cam dur; nu pot spune că am fost nevoit să fac sacrificii pentru a obţine această şansă, ci doar că am încercat să fiu cât mai riguros în activitatea mea de pregătire, atât în cadrul şcolii, cât şi în afara ei. Nu am exclus nimic din ceea ce un adolescent tipic de vârsta mea ar face, cum nu am transformat admiterea într-un scop care să îmi acapareze întreaga energie.

R: Cum decurge o zi obişnuită din viaţa ta?

La fel ca în cazul oricărui alt elev de vârsta mea, îmi ocup majoritatea zilelor cu activităţi legate de şcoală, pe care le combin cu momente de recreere diverse. O zi obişnuită din viaţa mea nu este în niciun fel mai puţin obişnuită decât în cazul oricărui alt coleg de-al nostru, cu siguranţă.

R: Ce doreşti să le transmiţi celor ce aspiră să studieze la o astfel de universitate?

Îi invit să se documenteze pe cât de în detaliu posibil despre tot ceea ce presupune o astfel de iniţiativă, resursele fiind foarte uşor accesibile; le recomand să creadă în capacităţile lor, fără a se supra-estima, desigur.

R: Ce părere ai despre Oxford şi de ce ai ales această universitate?

Universitatea din Oxford nu a fost singura universitate britanică la care am aplicat; am inclus-o printre opţiunile mele datorită modului unic şi foarte eficient, în opinia mea, în care profesorii de acolo predau informatică. Nu pot spune că am o părere formată despre Universitate momentan, dar cu siguranţă apreciez entuziasmul elevilor şi al profesorilor, respectul lor pentru tradiţie, dotarea impecabilă a campusului şi a sălilor de curs, toate acestea fiind mici detalii pe care le-am putut observa pe parcursul zilelor de interviu.

R: Ţi se pare că studiatul în străinătate are avantaje? Dacă da, care?

Studiatul în străinătate e un termen foarte general; cel mai bine e să privim problema din direcţia sistemului educaţional ori a instituţiei la care un elev şi-ar dori să studieze. Sigur că anumite sisteme ori cursuri vin cu avantajele lor raportate la ceea ce poţi alege aici în ţară, dar toate acestea presupun anumite costuri. Modul în care se înclină balanţa între avantaje şi costuri trebuie analizat de fiecare elev în parte atunci când se gândeşte la studiile universitare.

R: Vrei să te întorci în ţară după ce termini studiile?

Mi-aş dori foarte mult să mă pot întoarce; îmi place să cred că va fi şi posibil ca aceasta să se întâmple.

R: Ţi s-a părut vreodată că a fi român a fost un impediment în admiterea ta la Oxford?

Nu, nu a fost niciodată un impediment, cum de altfel nu a reprezentat nici un avantaj anume. Universităţile britanice sunt renumite pentru mix-ul cultural pe care îl promovează, diferenţierea rasială şi etnică fiind prea puţin prezente în mediul academic.

R: Ce părere ai despre Colegiul “Emil Racoviţă”? Le recomanzi elevilor să studieze aici? Dacă da, de ce?

Opinia mea despre Colegiu se poate confunda cu opinia despre profesorii care lucrează cu pasiune aici. Am amintit anterior respectul meu pentru ei şi cu siguranţă, aş recomanda oricărui elev ieşean să considere studiul în cadrul Colegiului “Emil Racoviţă”.

R: Regreţi că nu ai plecat mai devreme să studiezi în străinătate?

Nu cred că am pierdut nimic faţă de elevii de aceeaşi vârstă pe care i-am întâlnit la interviuri, poate chiar din contră. Cu siguranţă nu regret că am fost elev al Colegiului “Emil Racoviţă” pentru opt ani.

R: Ce părere au părinţii şi prietenii apropiaţi de plecarea ta?

M-au susţinut atunci când au aflat că îmi doresc să studiez peste hotare şi au fost încântaţi atunci când mi-a fost confirmat că voi putea urma cursul de la Oxford.

R: Cum crezi că te vei adapta în Anglia?

Din punct de vedere social, nu cred că vor fi probleme să mă integrez în comunitatea de studenţi. Sper să mă pot acomoda suficient de repede la condiţiile de viaţă; îmi plac toamna şi vremea ploioasă, deci cred că din punctul acesta de vedere am un avantaj în faţa celorlalţi studenţi străini (râd J).

R: Cu ce rezultate te mândreşti în domeniul informaticii şi nu numai?

Din nou, nu pot spune că mă mândresc cu rezultate spectaculoase la concursuri şcolare. Pot spune că mi-am dorit suficient de mult în anii trecuţi să particip la faza naţională a olimpiadei de informatică, scop pe care nu l-am îndeplinit niciodată, obţinând diferite premii la fazele judeţene. În compensaţie, am participat la diferite alte concursuri de informatică, fie ele orientate spre practică ori spre teorie algoritmică, pe echipe sau individuale, experienţe care au contat în final mult mai mult decât rezultatele în sine.

R: Ce consideri că e important să ne spui şi nu te-am întrebat?

Vă mulţumesc din nou pentru invitaţia de a sta de vorbă pe marginea acestui subiect! Sper că am eliminat câteva dintre miturile despre studiul în afara ţării şi universităţile de prestigiu. Este foarte important ca cititorii să înţeleagă că o documentare riguroasă este esenţială înaintea alegerii unei facultăţi în care să îşi continue studiile; fie că vor alege să înveţe în ţară, fie că vor dori să plece în străinătate, le recomand să analizeze atent ofertele educaţionale disponibile.

A consemnat
Miruna Cozianu