Mădălina Darabană la IAŞIMUN 2009

Admisă la universitatea Manchester, Madălina Darabană, care în prezent studiază business şi management, s-a remarcat printre colegii de generaţie încă de când era elevă a Colegiului. Participarea la SPI MUN în Sankt Petersburg şi la concursul naţional „Tinerii dezbat“, voluntariatul în cadrul asociaţiei „Salvaţi copiii“, participările şi premiile la numeroase concursuri de muzică folk sunt doar câteva dintre activităţile care au desăvârşit profilul de zbor al Mădălinei.  Însă ceea ce o defineşte poate în cea mai mare măsură, dintre activităţile din perioada liceului, o reprezintă implicarea ei în organizarea primei ediţii IAŞIMUN, în 2009, în cadrul căreia a deţinut poziţia de Political Chair.

Deputy General Secretary la prima ediţie a IAŞIMUN, participantă, în perioada liceului, la numeroase proiecte naţionale şi internaţionale, Ştefana Covalciuc a ales Universitatea din Bath, Facultatea de administrare a afacerilor. Dintre atuurile care i-au adus recunoaşterea pe care o reprezintă admiterea la o universitate de top a lumii, Ştefana a ales să ne vorbească despre importanţa activităţilor extracurriculare, cele care i-au definit personalitatea sub aspect personal, academic şi profesional.  Alături de munca susţinută la materiile şcolare, pe lângă concursurile şi olimpiadele şcolare care le-au consolidat performanţele, Ştefana şi Mădălina ne-au vorbit mai ales despre experienţa IAŞIMUN.

Ştefana Covalciuc la WorldMUN Singapore 2011

Ce v-a determinat să vă implicaţi în organizarea şi coordonarea primei conferinţe IAŞIMUN?

Mădălina: Prima experienţă MUN, cea de la Sankt Petersburg, a contat atât de mult pentru devenirea mea încât mi-am dorit ca noi, cei din echipa MUN, să creăm un context care să dea această şansă cât mai multor colegi din şcoala noastră şi din ţară. Organizarea primei conferinţe IAŞIMUN în 2009 a fost pentru mine şi un mod de a mulţumi pentru şansa pe care am avut-o, oferind acestă oportunitate altor elevi. Desigur, experienţa pe care am căpătat-o prin organizarea conferinţei este de nepreţuit.
Ştefana: E o dovadă clară că prin muncă, iniţiativă şi perseverenţă poţi face o schimbare în societatea în care trăieşti. IAŞIMUN a marcat o etapă de maturizare în viaţa mea, o etapă în care am învăţat să îmi asum responsabilităţi, în care am lucrat alături de nişte oameni minunaţi şi în care mi-am învins frica de a vorbi în public. Sunt mândră că am făcut parte din echipa care creat o tradiţie în colegiul nostru şi în ţară.

Exact ce înseamnă o activitate de o asemenea amploare, organizată de elevi?

Ştefana: Desigur, în spatele primei echipe IAŞIMUN s-au aflat permanent profesorii. Ideea IAŞIMUN a pornit într-adevăr din partea elevilor, dar fără susţinerea şi îndrumarea unor profesori, probabil nu ar fi avut acelaşi impact. Este un bun exemplu de experienţă în care elevii şi profesorii devin parteneri în cadrul unei singure echipe, învăţând unii de la alţii şi inspirându-se reciproc.
Mădălina: Cred ca cea mai importantă trăsătură a unei activităţi organizate aproape în exclusivitate de elevi este prospeţimea pe care o aduc - de la idei până la implementare. Un alt aspect important e libertatea pe care o au elevii de a-şi crea propriul eveniment şi responsabilizarea care vine odată cu aceasta. Sprijinul profesorilor este extrem de important - experienţa lor este esenţială în a evita apariţia unor situaţii neprevăzute.

Cum aţi perceput, în plan personal, această experienţă?

Mădălina: A fost o provocare  Deşi mai organizasem evenimente, conferinţa a fost mai solicitantă decât orice altă experienţă. Chiar şi numai logistic vorbind, a găsi cazare pentru 250 de persoane, pentru un sfârşit de săptămână, cu toate restricţiile financiare pe care le aveam, era o provocare. În acest sens, şi nu numai, sprijinul domnilor profesori a fost de nepreţuit. În ce priveşte experienţa de chair, a fost extraordinar să descopăr la mine resurse de maturitate şi disciplină necesare pentru a coordona 20 - 30 de oameni care aveau de găsit soluţii la probleme nu tocmai uşor de abordat. Dar cea mai mare satisfacţie a fost, la sfârşitul conferinţei, când am văzut în ce fel şi în ce măsură experienţa conferinţei i-a influenţat pe atâţia tineri. Erau deja delegaţi care plănuiau să meargă la conferinţe în afara ţării, sau alţii cărora participarea la IAŞIMUN le trezise interesul spre a urma o carieră în diplomaţie. E emoţionant să constaţi că ai contribuit la transformarea unor tineri.
Ştefana: Am înţeles că orice este posibil atunci când îţi doreşti cu adevărat. Vizibil, m-a maturizat. Implicarea mea în organizare m-a ajutat să fiu mai responsabilă, să îmi planific activităţile astfel încât să nu zădărnicesc niciun plan şi să analizez foarte bine atunci când iau o decizie. Mi-am confirmat câteva calităţi care mă definesc: energia, ambiţia şi perseverenţa. Apoi, a fost important să învăţ şi să mă bucur să lucrez în echipă. E grozavă legătura strânsă care se creează între voluntari. Îmi aduc aminte cum ne susţineam unii pe alţii, astfel încât am învăţat unii de la alţii să ne stăpânim emoţiile, să ne organizăm mai bine şi să fim mai atenţi la detalii. 

Cum s-a regăsit această experienţă în viaţa voastră de studente?

Ştefana:  Conceptul MUN a devenit pentru mine un hobby. Am mai participat la alte 3 conferinţe, printre care şi WorldMun organizată în Singapore în 2011. Voi participa şi la cea de-a doua conferinţă WorldMun, în Vancouver, Canada. Îmi place diversitatea culturală şi tematică pe care mi-o oferă aceste conferinţe. Este o şansă de a învăţa despre politica statelor lumii dar şi de a-mi perfecţiona abilităţile de argumentare şi vorbire în public, lucruri ce mă vor ajuta în cariera pe care mi-am ales-o. 
Mădălina: Cu abilităţile organizatorice descoperite sau îmbunătăţite în organizarea conferinţei, la universitate mi-a fost mult mai uşor să obţin roluri de lider în cadrul unor activităţi de anvergură precum evenimente caritabile sau conferinţe ale universităţii. De altfel, am continuat să particip la conferinţe MUN în Marea Britanie şi nu numai. 

Ce credeţi că înseamnă IAŞIMUN pentru Colegiul Naţional „Emil Racoviţă“ Iaşi?

Ştefana: Suntem mândri că am inaugurat un eveniment care a devenit o tradiţie care consolidează reputaţia excelentă a Colegiului.
Măđălina: Cred că liceul nostru a căpătat o dată în plus o recunoaştere naţională şi internaţională a faptului că aici există potenţialul necesar pentru a schimba ceva în lume.

A consemnat Anca Apostol, clasa a XI-a C

Mădălina şi Ştefana la Gala Olimpicilor CNER 2012, împreuna cu domnul prof. Seryl Talpalaru

Un ocean de dorinţe. O oază de viaţă. Dacă ar trebui să o compar pe Camelia cu ceva, cuvintele devin neîncăpătoare. „Iubesc viaţa. Îmi place să trăiesc. Îmi plac lucrurile noi.” Aşa a început şi pasiunea ei pentru fizică. Din dorinţa de a încerca ceva nou. „Eram la olimpiada judeţeană de fizică – sub îndrumarea domnului profesor Talpalaru. Eu nu eram prea încrezătoare, dar el a insistat să merg.” Pregătindu-se pentru olimpiadă, Camelia a descoperit de ce îi place fizica: „mă face să înţeleg mersul lucrurilor din jurul meu. Înţeleg cum funcţionează şi asta mi se pare minunat.”  Cameliei îi plac concursurile pentru că, printre altele, îi confirmă că o comunitate a oamenilor pe care îi aduce la un loc aceeaşi pasiune, are un farmec aparte: „La primul concurs de fizică mi-a plăcut foarte mult atmosfera. Eram ca o familie mare, unită.” Iubind atât de mult competiţiile, Camelia a câştigat numeroase premii, dintre care le voi aminti doar pe cele mai importante: premiul I la etapa naţională a Olimpiadei de Fizică din 2010, menţiune la cea din 2011, premiul I la etapele naţionale ale concursului Evrika din 2010 şi 2011, medalie de bronz la Olimpiada Internaţională pentru Ştiinţe, premiul III la etapa naţională a Olimpiadei pentru Ştiinţe şi menţiune la etapa naţională a Olimpiadei de Matematică din 2010. Pentru Camelia orele îndelungate de lucru sunt o bucurie: „Lucrez în primul rând pentru că mă simt bine şi apoi pentru că e pasionant să învăţ lucruri noi. Cel mai important e însă faptul că afli mereu că poţi mai mult decât credeai, şi asta îţi dă încredere.” Chimia şi biologia îi plac pentru că o ajută să facă legăturile dintre lucruri: „Pentru mine, ştiinţele sunt baza înţelegerii vieţii şi lumii, sunt ca nişte ochelari care mă ajută să văd totul mai clar. Simt că mă ajută concret în viaţa de zi cu zi.” Când am întrebat-o dacă ştie ce vrea să devină, mi-a răspuns: „Vreau să fac noi descoperiri. Însă, în acelaşi timp, iubesc filmele cu avocaţi şi visez să devin procuror sau judecător. Vom vedea ce va fi până la urmă.”

Pasiunea pentru ştiinţă şi timpul pe care îl dedică acesteia nu o împiedică să se bucure de viaţă ca orice tânăr de vârsta ei. Îi place să citească, să vadă filme şi mai ales să iasă cu prietenii. „Prietenii înseamnă mult pentru mine. Ei mă sprijină şi mă încurajează în tot ce fac.”

Vorbind despre participarea ei, în 2011, la olimpiada internaţională de ştiinţe, dincolo de rezultatele de la sine grăitoare, Camelia ne-a mărturisit: „La început m-am simţit copleşită, însă m-am acomodat repede. Am cunoscut oameni excepţionali. Unele persoane pur şi simplu par să aibă un sclipici care îi face atât de deosebiţi.” A fost plăcut impresionată de Cape Town - „erau peisaje superbe” - şi de excursia surpriză din ultima zi, pusă la cale de domnul profesorul de fizică Păunescu. Asemenea evenimente sunt, cu siguranţă, momente din care nu lipsesc oameni care pot deveni modele formatoare. „Mi-ar plăcea să fiu ca el! Pare un om împlinit! Mi se pare extraordinar să cutreieri lumea întreagă, alături de copii isteţi şi motivaţi, pentru competiţii dar şi pentru a vedea minunile lumii în care trăim.”

- Îţi plac concursurile, dar ce părere ai despre concurenţă? „Oh! Sunt foarte competitivă. Mă supăr când pierd în faţa cuiva care toceşte manuale peste manuale, dar mă bucur când un om câştigă un om inteligent şi muncitor. Atunci mi se pare că e un concurs reuşit.”

- Cum te simţi ca liceană? „Nu prea am apucat să îmi dau seama. Însă vreau să trăiesc aceşti ani în mod deplin. Toată lumea spune că sunt cei mai frumoşi ani, şi sper că mă voi convinge că aşa stau lucrurile. De asemenea, vreau să încep să iau decizii singură, să fiu mai independentă!”  Şi, cu toate că e liceeană, undeva, în inima ei, copilăria există şi e în floare: „Îmi plac desenele animate cum ar fi Viaţa cu Louie sau Ce-i cu Andy?”

Mi-e imposibil să o surprind pe Camelia într-o formulă. Mi-ar trebui un an ca să vă povestesc tot ce îi place şi ce nu. Însă acum, după ce am cunoscut-o mai îndeaproape, dacă ar trebui să o compar pe Camelia cu ceva, cu siguranţă aş alege viaţa. Dacă vei avea avea ocazia să îi fii în preajmă, uită-te la ea: în tot ce face - radiază energie, indiferent ce zice - te face să zâmbeşti pentru că o spune cu tot sufletul. Ai impresia că şi viaţa o iubeşte pe Camelia la fel de mult precum Camelia iubeşte viaţa. Ai impresia că viaţa îi poartă chipul.

A consemnat Miruna Patriche, clasa a VIII-a A

01/15  Start Stop Inainte Inapoi

Chiar dacă nu seamănă în prea multe privinţe, Cosmin şi Monica sunt fraţi. Şi încă gemeni. Văzându-i, ascultându-i, vorbindu-le, este greu să  întrevezi legătura strânsă dintre ei, pentru că se află, desigur, la vârsta autodefinirii, iar unicitatea este criteriul esenţial. Sunt colegi minunaţi: amabili, prietenoşi, mereu gata să-ţi sară în ajutor. Pe ringul de dans, ei demonstrează că zborul nu e doar o metaforă. Încă de la vârsta de 5 ani, energia şi sensibilitatea ce îi caracterizează şi-au găsit expresia perfectă în orele nesfârşite de dans, deşi antrenamentele par să le solicite mai ales energia, în timp ce pe ring cei doi nu lasă să se întrevadă decât graţia şi sensibilitatea. Atât de uşoară şi fără efort pare alunecarea lor printre ritmuri şi melodii, încât privindu-i, parcă plutim şi noi puţin împreună cu ei. La şcoală nu îi vezi prea des împreună, dar legatura lor invizibilă iese la iveală de câte ori unul dintre ei  trece prin câte un moment de firească neîncredere sau renunţare. Astfel, orice şovăială devine din obstacol - confirmare.

Confirmarea lăuntrică se oglindeşte şi în recunoaşterea publică: anul acesta, în vară, eforturile le-au fost pe deplin răsplătite: au călătorit în China, unde au participat, alături de echipe din întreaga lume, la Festivalul Internaţional de dans pentru tineri  din Macau.  Au avut acolo nu doar prilejul să se confrunte cu tineri excepţionali din lumea întreagă, dar au înţeles şi de ce orice lucru bine făcut devine mod de cunoaştere a lumii şi a sinelui. Oameni noi, cultura absolut diferită, măreţia acelei lumi dar şi măsura în care propriile limite îşi mută necontenit hotarul tot mai aproape de linia orizontului, au făcut din experienţa aceasta un moment de referinţă în viaţa lor.

Din  ritmul lor contra-cronometru ni se dezvăluie ca timpul care aleargă prea repede poate fi oprit în loc doar dacă îl trăim asumat, rezervându-l lucrurilor care ne plac şi ne bucură. Şi acesta pare să fie secretul excelenţei.        

Ioana Drăgan

Viaţa este plină de mister şi de lucruri pe care nu le putem explica. Când suntem mici punem întrebări pentru a ne satisface curiozitatea. Cu timpul, însă, aceasta ia amploare şi determină căutarea unor răspunsuri şi a unor soluţii dincolo de înţelegerea imediată. Întrebându-se de ce se întâmplă anumite lucruri şi încercând să înţeleagă minunile ce o înconjoară, Ana Maria Istrate a făcut primii paşi pe drumul ştiinţei. Fiind elevă a Colegiului Naţional « Emil Racoviţă », a găsit aici, pentru a excela în domeniul chimiei, tot sprijinul necesar, atât din partea domnilor profesori, cât şi din partea colegilor. Un rol deosebit în pregătirea ei îl are doamna profesoară Paula Gavrilescu, care îi călăuzeşte cu răbdare şi pricepere călătoria întru cunoaştere.

Aşa cum ne spune Ana Maria, studiul nu se poate realiza pe baza unui program strict de pregătire, fiindcă asta ar însemna o obligaţie. De aceea, ea depune efort şi multă pasiune în ceea ce face, lucrând cu tot dragul mai tot timpul liber, şi mai ales înaintea concursurilor, atunci când ambiţia şi voinţa capătă şi mai multă intensitate. Şi se vede că acest program al acumulării dă roade, întrucât Ana Maria s-a remarcat, începând din clasa a VIII-a, la olimpiade şi concursuri şcolare. A obţinut o menţiune (2008) şi două premii III (2009, 2010) la Olimpiada Naţională de Chimie şi premiul I la concursurile Chimexpert (faza internaţională), Petru Poni (faza naţională) şi Magda Petrovanu în perioada 2009-2010. În 2010 a participat la Olimpiada de Ştiinţe UE EUSO, care s-a desfăşurat în Suedia, obţinând medalia de aur.

Orice om are o pasiune care îi defineşte profilul. În ce o priveşte pe Ana, chimia pare să fie bucuria spre care duc toate gândurile, deoarece, pentru ea, chimia înseamnă mai mult decât studiul proprietăţilor, compoziţiei, transformărilor şi structurii substanţelor. Chimia înseamnă hotărâre, rost şi mai ales cunoaştere a lumii. Cu toate acestea, în timpul său liber, Ana ştie să păstreze un echilibru între studiu, prieteni şi implicarea în activităţi de voluntariat sau în proiecte. Deseori visează la călătorii, la explorarea necunoscutului. Cea mai mare preocupare rămâne, totuşi, aceea de a se bucura de lucrurile pe care i le oferă viaţa.

Din perspectiva unei asemenea asumări,  înţelegem că existenţa nu poate însemna decât o acumulare de învăţăminte despre lucrurile ce ne înconjoară, despre oamenii care ne sunt aproape şi despre ceea ce ne pune în mişcare – o lume a armoniei dintre cunoaştere şi suflet.

Roxana Lupaşcu