Profil de campion

Al patrulea Campionat Mondial,
14-18 decembrie 2011, Belgrad

POT, ÎMI DORESC, SUNT! Aceşti termeni definesc personalitatea unui adevărat campion,  conştient că norocul vine doar atunci când antrenamentul întâlneşte oportunitatea.

Într-o eră a tehnologiei şi a informaţiei, când din ce în ce mai mulţi tineri practică sportul... de ziar, Andrei Pintilie, elev în clasa a X-a A în cadrul Colegiului Naţional „Emil Racoviţă”, reuşeşte să obţină performanţe impresionanate într-un domeniu care presupune multă muncă şi dăruire: karate tradiţional. De la bun început, şi-a stabilit obiective mari şi nu s-a oprit  până când nu a ajuns să le atingă, fiind medaliat cu argint şi cu aur la Campionatele Europene şi  de două ori campion mondial, medaliat cu aur. Totodată, el se numără printre puţinii elevi care au găsit un echilibru între antrenamente şi activitatea şcolară, rezultatul obţinut la Olimpiada Judeţeană  de Informatică din 2012 fiind o confirmare a muncii sale în domeniul de studiu pentru care a optat la admiterea în liceu.      

Andrei e un adolescent liniştit, o prezenţă discretă în colectivul său, fără aere de vedetă, deşi, poate, performanţele sale l-ar îndreptăţi să le aibă. Privirea sa senină şi zâmbetul mai mereu ştrengăresc se potrivesc foarte bine cu replicile adeseori amuzante.  E, de asemenea, un tip cu care se poate comunica uşor şi poate tocmai de aceea ne-a venit ideea să-i adresăm câteva întrebări referitoare la...  cariera lui sportivă şi la ceea ce, în viaţa lui, are tangenţă cu sportul.

– Andrei, ce te-a determinat să practici acest sport despre care, în general, ştim destul de puţine lucruri?
– La vârsta de 4 ani, atunci când am început, nu m-a determinat nimic. Am fost dus de părinţi la karate şi, din câte se pare, mi-a plăcut şi am continuat. Cei 12 ani de karate au presupus muncă, seriozitate şi, nu în ultimul rând, pasiune.

– Sportul ţi-a influenţat în vreun fel viaţa, caracterul, personalitatea?
– Categoric! Practicând acest sport, am devenit o persoană responsabilă, calculată şi răbdătoare. Pentru mine, karatele reprezintă un mod de a scăpa de stres, de a mă relaxa, de a mă simţi bine.

– Ce avantaje îţi conferă titlul de campion mondial?
–  Campion mondial sau campion naţional nu sunt decât nişte titluri şi atât. Mă gândesc la ele înainte de o competiţie, visez la ele, ca orice sportiv, dar, după ce le obţin, mă reîntorc la muncă, la antrenamente, fiind şi mai motivat în tot ceea ce fac. Clubul de karate în cadrul căruia mă antrenez de atâta timp a câştigat, acum doi ani, Cupa României. De asemenea, am obţinut 25 de titluri naţionale şi 2 mondiale. Am câştigat concursuri încă de pe la 7 - 8 ani, primul fiind “Piticul de ciocolată”. Aceste victorii nu au o legătură directă cu şcoala sau cu activităţile mele de fiecare zi, dar mi-au influenţat, cred eu, în mod esenţial, modul de a gândi, de a-mi stabili priorităţile, de a mă raporta la alţii şi la mine. În plan sportiv, după ce am devenit campion mondial, am început să antrenez centurile albe şi galbene, adică începătorii. Cu alte cuvinte, sunt un “dan senior”, adică… un pui de antrenor.

– Descrie-ne, în câteva cuvinte, atmosfera de la un campionat mondial.
– Pentru mine, un campionat mondial este un prilej extraordinar de a cunoaşte oameni cu aceeaşi pasiune ca a mea. În acele moment, simt că mă aflu într-o cu totul altă lume, în care toţi împărtăşim aceleaşi dorinţe şi idealuri.

Al patrulea Campionat Mondial,
14-18 decembrie 2011, Belgrad