Elogiu pentru doamna profesoară Muraru Felicia

Doamna Muraru a fost o profesoara care a lăsat o impresie de durată asupra tuturor celor suficient de norocoși să treacă prin clasa dumneaei. 

E adevărat că unii dintre noi am fost intimidați de privirea peste rama ochelarilor, strictețea și personalitatea dumneaei. În momentul în care intra în clasă inimile bubuiau în piept,  conversațiile se opreau, stilourile erau pregătite, iar scuzele niciodată  nu funcționau. Când spunea “ Scoateți o foaie de hârtie! “ eram toți terminați. Așteptările dumneaei erau mari și nu a acceptat nimic mai prejos decât efortul nostru maxim.

La acea vreme, poate că nu i-am apreciat disciplina. Poate că ne-am temut de următorul test, de următoarea întrebare de la tablă sau de privirea peste rama ochelarilor care ne spunea că putem face mai bine. Dar, odată cu darul timpului, mulți dintre noi am ajuns să înțelegem ce se ascundea în spatele acelor standarde înalte.

Doamna Muraru a știut că suntem capabili de mai mult decât credeam noi înșine. A refuzat să ne lase să ne mulțumim cu „destul de bine”. Cine voia 10 la teză trebuia să rezolve și ultimul subiect, problema de la olimpiadă. Ne-a învățat că precizia contează, pregătirea contează și succesul se obține prin perseverență, nu prin noroc. “La facultate nu se intră pe bază de cerere”. 

Matematica nu a fost niciodată doar despre numere. A fost și este despre a învăța să gândești clar, să rezolvi problemele cu răbdare și să înfrunți provocările fără a renunța. Aceste lecții ne-au servit multora dintre noi mult dincolo de sala de clasă.

Nu toți marii profesori rămân în amintirea noastră pentru că a fost ușor de învățat la disciplina lor. Unii rămân în amintirea și în sufletul nostru pentru că ne-au provocat în moduri care ne-au modelat și ne-au pregătit pentru viață. Au cerut excelență și, făcând acest lucru, ne-au ajutat pe mulți să descoperim puncte forte pe care nu știam că le posedăm. 

Doamna Muraru a fost nu doar profesorul care ne-a pus să muncim mai mult decât credeam că este posibil, ci și persoana a cărei dăruire față de educație a modelat nenumărate vieți. Influența dumneaei poate fi găsită în fiecare fost elev care a învățat reziliența, disciplina și satisfacția de a realiza ceva dificil.

Fie ca noi să ne amintim de doamna profesoară Muraru Felicia cu gratitudine, recunoscând că unele dintre cele mai valoroase lecții ale vieții vin de la cei care așteptau tot ce e mai bun de la noi.

Doamna profesoară Muraru Felicia vă mulțumim că ne-ați ajutat pe toți să devenim mai mult decât am crezut că am putem fi.

Munca dumneavoastră aici este completă, dar influența dumneavoastră va continua să se multiplice în moduri pe care nicio ecuație nu le-ar putea calcula vreodată.

Pana când ultimul dintre noi va pleca, veți fi...

Odihniți-vă acum, doamna noastră dragă. 

 

Mirela Ciopraga (Dragnea)
Promoția 1979
 
A plecat și dumneaei, profesoara noastră, Doamna Felicia Muraru, către Câmpiile Elizee, acolo unde integralele formează tunele înflorite, iar pe sub podurile radicalilor curg infinite apele albastre și clare ale derivatelor și ecuațiilor cu multe necunoscute, dar care își găsesc întotdeauna soluțiile. Eleganța personajului (nici batonul de cretă nu-i scârțâia pe tablă) nu a fost egalată decât de competență și simțul pedagogic, precum și de exigența față de elevii dumneaei. Aceștia, mai mult sau mai puțin timorați, și-au văzut,  dincolo de nopțile petrecute aplecați deasupra exercițiilor-întotdeauna de la ”1 la 99 INCLUSIV”, speranțele și visurile devenite realitate, fără nici o oră de meditație la domiciliu. A fost acolo, la Racoviță, de la începuturi, într-o pleiadă de profesori excelenți, și sub bagheta unor directori excelenți și ei. Nicio notă cât de mică nu a devenit vreodată  obiect de ranchiună, pentru că fiecare notă era justă, așa că peste ani, elevii Domniei Sale au întâmpinat-o cu aceeași bucurie la întâlnirile tradiționale. A plecat dintre noi cu capul sus și cu privirea mândră, cu simțul datoriei împlinite, legendă a liceului nostru, dar amintirea dumneaei nu se va șterge niciodată. Odihnească-se în pace! 
 
Roxana Badrajan Onofrei, promoția 1979.