3 februarie 2016
În prezenţa elevilor claselor a IX-a şi a V-a a avut loc festivitatea de lansare a bursei “Alexandru Vornicu”. Această bursă este acordată de Fundaţia LERIS, fiind finanţată de absolvenţi ai Colegiului Naţional “Emil Racoviţă” Iaşi. Denumirea bursei a fost stabilită de finanţator, în semn de omagiu şi recunoştinţă pentru profesorul Alexandru Vornicu.
În cadrul acestui eveniment au fost anunţaţi primii trei câştigători ai bursei “Alexandru Vornicu”: Tudor Cozma (medaliat cu bronz la Olimpiada Internaţională de Ştiinţele Pământului 2015 şi medaliat cu argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţe pentru Juniori 2014), Cristiana Diaconu şi Tudor Pipirig (ambii medaliaţi cu argint la EUSO 2015).
Prof. Seryl Talpalaru, preşedintele Fundaţiei LERIS, prof. Doru Turbatu şi prof. Victoria Sechelea au evocat personalitatea Profesorului Alexandru Vornicu. Profesorul Seryl Talpalaru a prezentat şi scurta istorie a bursei, ideile care i-au dat naştere şi oamenii care au generat ideile.
Pentru cei mai mici elevi de gimnaziu şi cei mai mici elevi de liceu, Tudor Cozma, Cristiana Diaconu şi Tudor Pipirig vor deveni adevărate modele, iar bursa “Alexandru Vornicu” o motivaţie în plus de a fi mereu mai buni.
Profesorul Alexandru Vornicu s-a născut în 12.09.1947 la Ţibăneşti, judeţul Iaşi. A absolvit Facultatea de Filologie, secţia Limba Engleză, a Universităţii „Al.I.Cuza” în 1970. El însuşi fiu de dascăli, din 1972 a devenit profesor şi mentor, adevărat model intelectual, pentru multe generaţii de elevi ai şcolii noastre. A decedat în 1993. În semn de preţuire, sponsorul a dorit ca bursa să poarte numele profesorului Alexandru Vornicu.
“Imaginea Profesorului Vornicu continuă să fie vie, chiar şi după 30 de ani, în amintirea elevilor pe care i-a atins cu harul său. De meserie a fost profesor de engleză de liceu; în multe părţi ale lumii aceasta nu este (din păcate) cea mai strălucită meserie. La prima vedere, se putea spune că profesorul Vornicu era sever şi foarte interiorizat, o persoană foarte privată. Cu toate astea, elevii care au avut ocazia să înveţe engleza cu Domnul Vornicu, şi au ajuns să trăiască într-o altă ţară, folosesc darul acestei limbi zilnic, de cele mai multe ori fiind complimentaţi de societatea adoptivă pentru uşurinţa cu care manipulează limba engleză, o limbă universală, cel puţin în domeniul ştiinţific. Impactul Domniei sale constă exact în faptul – universal recunoscut de altfel – că dascălul poate avea cea mai mare influenţă asupra generaţiilor viitoare prin potenţialul de modelare a fiinţei umane în dezvoltare. Influenţa Domniei sale în viaţa atâtor elevi nu a fost însă întâmplătoare. Pe parcursul timpului (cei care l-au avut ca dascăl mai mulţi ani la rând) s-a dovedit că alegerea a fost făcută înadins, Domnia Sa alegând terenul cel mai propice pentru a însămânţa valori fundamentale în fiinţele plăpânde pe care le modela. Personalitatea Dumnealui a atins coarde foarte profunde ale esenţei umane, întruchipând modele rare de rigurozitate şi profesionalism, valoare dublată de modestie, profunzime şi perfecţiune. Deşi viaţa i-a fost scurtată în mod tragic, Domnia sa trăieşte în amintirile noastre, iar calităţile pe care le-a întruchipat au puterea de a transcende timpul şi spaţiul şi sugerează că umanitatea are încă o şansă să le perpetueze din generaţie în generaţie…."
Absolvenţi ai Colegiului Naţional “Emil Racoviţă”, elevi ai Profesorului Alexandru Vornicu
“Să scriu despre d-l profesor Alexandru Vornicu… Cred că foştii lui elevi ar putea scrie o carte întreagă despre orele de engleză ale domniei sale, despre lecţiile de viaţă, de demnitate, de intransigenţă şi de corectitudine, de permanentă preocupare pentru respectarea unor principii de înaltă ţinută morală şi profesională. Îmi amintesc că atunci când aveam “fereastră” mergeam la orele lui Sandu pentru a-l vedea la ore… Era fascinant prin modul în care ştia să captiveze atenţia elevilor, să-i conducă să descopere singuri valenţele şi frumuseţea limbii engleze şi mai ales prin extraordinara cultură generală pe care o avea. Făcea conexiuni deosebit de interesante cu istoria, cu religia, cu filosofia, cu ştiinţele aşa-zis “exacte”, ceea ce stârnea curiozitatea elevilor şi dorinţa lor de aprofundare a unor teme, ce porneau uneori de la un singur cuvânt… Orele treceau foarte repede şi la sfârşitul lor parcă tot ar mai fi avut ceva de spus… Destinul a curmat mult prea devreme viaţa unui PROFESOR ADEVĂRAT.”
prof. Doru Turbatu
